Înainte Să Ne Fi Născut

Înainte să ne fi născut te-am rugat pe tine să-mi alegi culoarea ochilor,
Dar sufletele noastre erau tinere şi nu căzuseră niciodată pe pământ
Tot ce-am văzut până atunci era cerul,
Aşa că mi-ai ales albastru.
Gânduri lăsate prin vânt, ca scrisorile în sticlă duse de val,
Bătut de timp şi cu inima frântă, încă aştept să ajungă la mal.
Ai aşteptat să-ţi spun ce simt, dar veşnicia n-are timp,
Aşa că am ales să te iubesc ca un simplu muritor de rând.
Am crezut că voi muri de sete, aşteptându-mi sufletul pereche,
Dar noi ne- am promis că ne vom revedea demult, înainte să ne fi născut.
Poate, poate apusul de soare e doar răsăritul văzut de la spate,
Poate, poate într-o altă viaţă ne vom regăsi
Şi vom învăţa să fim fericiţi, admirând câte două răsărituri pe zi.
Printre miliarde de lumini şi oameni, ştiu că ai să-mi ieşi oricum în cale
Ştiu că ne vom regăsi odată, doar sufletul o limbă are.
Caut în viaţa mea un rost, în ochii tăi un adăpost
Pierdut în amintiri în care încă nu am fost.
Am crezut că voi muri de sete, aşteptându-mi sufletul pereche,
Dar noi ne- am promis că ne vom revedea demult, înainte să ne fi născut.
Poate, poate apusul de soare e doar răsăritul văzut de la spate,
Poate, poate într-o altă viaţă ne vom regăsi
Şi vom învăţa să fim fericiţi, admirând câte două răsărituri pe zi.